Există o întreagă discuție legată de medicația pentru ADHD, discuție pornită de cei apropiați oamenilor din spectru. Pentru că, vezi doamne, nu există îmbunătățiri masive la exterior, e doar un mare balon. Sigur, nu prea contează părerea oamenilor care chiar au și trec prin asta, e important să fim la nivelul ministrului sănătății din state.
Oameni buni, people, oamenii cu ADHD au, ca model de viață, incapacitatea de a simți lucruri așa cum le simțiți voi. De asta, în copilărie, sunt stingheri, nu își găsesc niciodată locul sau grupul. Și acești oameni, lovindu-se de voi, zi de zi și de prejudecățile voastre, învață cum să mimeze comportamentul așa zis normal în societate. Învață care sunt cue-urile la care râzi, plângi, ce trebuie să spui, acceptabil social, la diverse evenimente, tot ceea ce vouă vi se pare normal, pentru ei e un drum lung, de învățare, zi de zi.
Și da, majoritatea, la maturitate, ajung să stăpânească jocul acesta al mimetismului social la perfecție. Dar acolo, dedesubt, în mintea lor, este același freamăt continuu, pe care voi nu îl știți. Aceeași muzică, agitație, discuții în contradictoriu, 4 șiruri logice simultane și tot ce face iad viața unui om din spectru. Dar voi nu vedeți, pentru că, dacă ați vedea, ați judeca și ați începe să dați sfaturi concrete și coerente, despre cum, dacă vrei, treci peste, e mind over matter, totul e voință și restul de căcaturi care aveți voi impresia că sunt general valabile.
De aia nu vedeți mare lucru la exterior. Dar fiți siguri că, acolo unde contează, în interior, este, în sfârșit, liniște și calm. Este tăcerea care e în capul vostru în mod normal și nu o prețuiți.
